”Dreptul la replica” o capcană a băieților deștepți din media românească

Am urmărit meciul Viitorul cu APOEL Nicosia din preliminariile Champions League la fotbal și la finalul meciului am fost martorul unui moment relativ caraghios care l-a avut în prim-plan pe Florinel Coman.

Întrebat fiind despre ”ce s-a scris în presă”, o domnișoară îi oferă dreptul la replică. Iar el răspunde: (citez din amintiri) „Ce drept la replică? Păi ce am mai avut vreun drept la replică? Ați scris și atât.”

Îi răspund eu: Mai bine că n-ai avut drept la replică. De ce? Vă explic mai jos.

Acest ”drept la replică” nu este în fapt decât o încercare josnică a unor proști (care se cred deștepți), din media românească, prin care încearcă să afle de la protagonist, o vorbă, o idee, ceva, orice, care să le ”confirme” minciuna, pentru a o rostogoli și mai mult timp pe site-urile de ”specialitate” și așa să atragă cititori care să le bage bani în buzunare din reclame .

O să vă dau un exemplu: La un moment dat, un ”geniu” al medie românești, publică pe site-ul care îl hrănește (nu dăm nume că nu merită), un articol ”SENZAȚIONAL” despre cum își face Dinamo echipă de handbal feminin de Champions League (Dinamo care juca în Divizia A, liga secundă la handbal), cumpărând mai toate jucătoarele de la Dunărea Brăila și o aducea antrenoare pe Mette Klit. Evident, dinamoviștii au intrat cu miile să citească senzaționalitățile. Site-ul respectiv înregistrând peste 15 mii de vizualizări, la articolul respectiv. La fel de evident, că dinamoviștii n-au replicat nimic pentru că lor le convenea situația, care îi punea într-o lumină bună. Dar cei de la Dunărea Brăila au simțit nevoia de… de ce?…, da, de un ”drept la replică”. Și evident că cei cu ”mintea creață” de la ziarul respectiv au acceptat ”dreptul la replică” (care desființa, absolut, dar absolut tot ce apăruse pe site) și în câteva ore mai făcură, cât?… 6 mii de vizualizări, acum de la fanii Brăilei, care răsuflau mândri „n-a că i-am pus noi la punct”. (I-ați pus voi la punct dar cu vreo câteva sute de euro în buzunar…)

În concluzie, ține-ți minte pe viitor: „Dacă ceva sună prea bine ca să fie adevărat, atunci înseamnă că așa și este”. So, dacă un site ”deștept” scrie că Mourinho vine la Steaua să antreneze în liga a 4-a, nu-i așa că ți se prea bun ca să fie adevărat? Păi și atunci de ce să mai dai click pe o asemenea mizerie, doar să le bagi niște bani în buzunar unora care numai asta au ca obiectiv, banii; Și nu dau doi bani, la schimb, pe sportul românesc. Pentru ei sportul românesc e doar o vacă de muls.

Și dacă tot m-am apucat de vorbit…, dacă le pasă de sportul românesc, atunci de ce apar doar la victoriile importante? Ați observat cum publicațiile astea ”mari” scriu doar din momentul în care sportivii ajung în semifinalele unor competiții sau când câștigă o medalie? De ce? Păi la fel de simplu ca și mai sus, nu dau doi bani pe sportul românesc, iar motivul pentru care scriu doar în astfel de situații e și mai simplu: Un român care câștigă o medalie trezește, evident, mai mult interes decât unul care doar participă, în concluzie mai multe accesări, deci mai mulți bani. Așa că stimabilii jurnaliști nu se mai sinchisesc să-și obosească degețelele pentru niște unii care doar au participat, uitând că cel care ”doar a participat” a făcut aceleași sacrificii, consumându-și jumătate din tinerețe în sala de antrenamente.

Și bineînțeles nu-i puteam uita pe cei care n-au nimic de spus, dacă nu spun de rău. Ei sunt cei care văd răul în toate, nimic nu e bine. „Uraaa, nu știu ce sportiv român a câștiga o medalie nu știu pe unde”. Ei răspund: ”da…, să nu ne îmbătăm cu apă rece, am câștigat medalia asta pentru că alții n-au venit să joace și a.m.d.”. Adică, da… cei care nici măcar nu s-au sinchisit să vină până acolo, erau mai buni oricum, noi am câștigat așa că am avut noroc… și chiar și așa să fie, au și acei sportivi meritul lor că au mers până acolo și au luptat.

Într-o a doua concluzie, o să vă mai spun doar atât: Nu o să schimbăm nimic, dacă o să continuăm să înghițim pe nemestecate tot ne dau unii de bun, prin ziarele de ”specialitate”. Trebuie să învățăm să fim selectivi și mai trebuie să învățăm și că mai sunt și cei mici, care au și ei un cuvânt de spus și e bine ca uneori să ne mai aplecăm urechea și asupra lor. Adică decât să citești o minciună într-un ziar mare, mai bine citești o greșeală scrisă de un ziar mic (măcar a doua nu e intenționată).

Sunt perfect conștient că am deranjant mulți ”băieți deștepți” de prin media cu acest articol și tocmai de aceea doresc să le spun încă de pe acum că le dau ”dreptul la replică”.

Și pentru că nu toate site-urile și ziarele merită să fie băgate în aceeași oală, o să vă recomand câteva dintre site-urile care oferă informații de calitate publicului: Agerpres, DigisportDigi24.

dreptul la replică